Este situat intre Șuhardul Mic, Șuhardul Mare din partea nordică, Munții Podu Calului din partea sud-vestică, Munții Licaș și Munții Kis-Havas din partea nord-vestică, Csíki-Bükk din partea nord-estică și Muntele Ucigaș din partea estică. Este alimentat de patru pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Roșul), Licoșul, Suhardul, Oii, Ucigașul.
Conform studiilor geologice, formarea Lacului Roşu s-ar fi produs in anul 1838, cand, in urma unui cutremur, care a avut loc in luna ianuarie, terenul a alunecat formand astfel o inchidere pe vale. O altă posibilă dată de formare este in anul 1837, in urma unor furtuni puternice, masa argiloasă deplasandu-se şi obturand valea. Martori ai alunecării de teren sunt copacii pietrificaţi ale căror trunchiuri retezate ies la suprafaţa lacului.
O destinaţie de vacanţă ,care dincolo de legende, astăzi este o zonă de agrement. Se pot face plimbări cu barca, se poate lua masa la restaurantele din zonă, in plus, in apropiere ai opţiunea drumeţiilor montane pe: Traseul Lacului Roşu, Traseul Bicaz, Traseul Vârful Suhardu Mic sau Suhardu Mare.
LEGENDELE LACULUI ROSU :
"Cândva trăia în Lazarea o fată de o frumuseţe rar întâlnită, cum vorba aceea doar noi românii avem, pe nume Estera. Într-o zi aceasta s-a hotărât să meargă la târg, la Gheorgheni. Acolo a întâlnit fata un flăcău voinic, care, spun bătrânii, se lua la trântă şi cu ursul. Cum s-au văzut, cei doi s-au şi îndrăgostit, flăcăul rugând fata să-i fie mireasă. Însă nunta lor nu s-a mai putut face, căci flăcăul a fost luat în armată. Fata l-a aşteptat multă vreme, mergând pe înserate cu ulciorul la izvor, unde ore în şir stătea, în nădejdea că se va întoarce alesul inimii sale. Era atât de tristă încât la auzul cântecului ei se înduioşau şi munţii.
Astfel, într-o duminică, trecând pe acolo, Estera a fost văzută de un tâlhar, care repezindu-se la ea, a ridicat-o în şa, zburând cu ea ca vântul spre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de feţe, unde acesta se ascundea. Tâlharul i-a promis fetei tot aurul şi toate bogăţiile din lume numai să-l poată îndrăgi, dar fetei nu îi trebuia nimic. După o vreme şi-a pierdut răbdarea şi a încercat să ia fata în căsătorie cu sila. Estera a strigat către munţi, cerându-le ajutorul. Stâncile cuprinse de strigătele îndurerate au răspuns cu tunete şi s-a pornit o ploaie torenţială, măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmăturile stâncilor fata şi tâlharul. Şi apoi s-au adunat acolo apele munţilor, formând Lacul Roşu (Ucigaşul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu