MANASTIREA ANINOASA

Manastirea Aninoasa este o manastire ortodoxa aflata in localitatea Aninoasa, judetul Arges. Monument istoric si de arhitectura, se prezinta ca un ansamblu arhitectonic de tradiitie brancoveneasca, avand o incinta dreptunghiulara prevazuta cu un turn-clopotnita, chilii si paraclis.

Numele manastirii si al localitatii se trage de la padurile de arini (anini), care se intindeau odinioara pe colinele din imprejurimi. Asezata la o distanta de aproape douazeci de kilometri de Campulung si la treizeci de kilometri de Curtea de Arges, manastirea este insufletita de o obste de maici. Biserica acesteia este inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, iar paraclisul cel vechi este inchinat Sfintilor Mucenici Gheorghe si Dimitrie.

Manastirea Aninoasa - scurt istoric

Manastirea Aninoasa a fost construita in anul 1677, de catre boierul clucer Tudoran Vladescu. Inaintea acestei bisericii, in localitatea Aninoasa se afla o biserica mica, dupa cum relateaza mitropolitul Neofit al Ungro-Vlahiei, care a vizitat manastirile muscelene, in anul 1746. Vechea biserica fusese zidita de "Tudoran Aninosanu vel clucer, care pe urma s-a calugarit".

Familie de boieri locali, Vladestii au dorit initial ca biserica zidita sa fie biserica de curte boiereasca,  nu manastire. In acelasi an insa, sotia ctitorului, anume Alexandra, a trecut la cele vesnice. Nu dupa multa vreme, va muri si cumnata acesteia, Safta. Amandoua vor fi inmormantate in pronaosul bisericii. Dupa moartea sotiei sale, boierul Tudoran s-a calugarit, primind numele de Teodosie. In acest context, biserica de curte a devenit manastire de calugari.

Pisania originala a bisericii, sapata in piatra si asezata deasupra usii de la intrare, marturiseste urmatoare: "Cu vrerea Tatalui si Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, ziditu-se-au aceasta sfanta biserica din temelie, cu indemnarea cinstitului marelui arhiereu parintele nostru Sfantul Nicolae cutotvoret, ca sa fie biserica de mir, dentru osteneala robului lui Dumnezeu Tudoran biv vel Clucer i Jupanita ego Alexandra. Iar cand au fost la sfarsitul sfintei biserici, despartindu-l Dumnezeu de sotie de s-au pristavit, primit-au cinul ingeresc de s-au calugarit si-i fu numele Teodosie monah. Si au numit sfanta biserica sa fie manastire de obste de calugari, in zilele luminatului Domn Io Duca Voievod. M-ta Septevrie, din 20, leat 7186 (1677). Pis popa Stan ot Bajesti."h

Boierii au zidit mai intai biserica, simpla, fara pridvor si exonartez, avand o singura turla centrala. Pridvorul bisericii, zidurile imprejmuitoare, groase de pana la doi metri, chiliile si celelalte anexe de trebuinta au fost zidite intre anii 1722-1730, prin purtarea de grija a episcopului Daniil, mitropolitului Ungro-Vlahiei, care imbratisase viata monahala in Manastirea Aninoasa.

Biserica a fost zugravita in fresca de catre renumitul zugrav Parvu Mutu, din Campulung. Deasupra usii de intrarea in biserica se vede si astazi tabloul votiv, in care sunt zugraviti ctitorii bisericii, Tudoran si Alexandra, impreuna cu unsprezece copii din familia boiereasca .

Parvu Mutu a zugravit aceasta biserica deoarece era finul de Botez al unchiului ctitorului. Parvu Vladescu, nasul lui Parvu Mutu, era unchiul lui Tudoran Vladescu. Ctitorul bisericii este cel care i-a platit lui Mutu cheltuielile de studii. Biserica din Manastirea Aninoasa este prima biserica zugravita de Parvu Mutu, dupa intoarcerea de la studii, mai inainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino.

Paraclisul manastirii, inchinat Sfintilor Mucenici Gheorghe si Dimitrie, a fost construit in anul 1773. Pictura acestuia este deosebita, desi se pastreaza numai fragmentar, iar catapeteasma este din zid. Pe sub pamant, din curtea interioara a manastirii, pornesc trei tunele de scapare, necuratate insa.

Pe vremuri, manastirea era foarte bogata. In proprietatea acesteia se aflau mii de cai, sute de vaci, robi tigani, folositi in administrarea averilor, metocuri si mosii in vreo sapte judete. Intre anii 1863-1864 insa, odata cu legea secularizarii, Manastirea Aninoasa a fost desfiintata, din aceasta mai ramanand in functione doar biserica cea mare, pe post de biserica parohiala. Cladirile manastirii au fost folosite, mai intai, de jandarmi, iar mai apoi, pe post de CAP.

In anul 1993, ansamblul monahal din Aninoasa a fost redeschis, obstea de maici cautand din rasputeri sa repuna in lumina vechea ctitorie boiereasca. Pana in anul 2001 insa, biserica manastirii a continuat sa fie folosita si ca biserica parohiala, satul neavand o biserica proprie. Dupa zidire, biserica satului a fost sfintita in ziua de 1 octombrie 2001, avand drept hram Acoperamantul Maicii Domnului.

In anul 1993, sase maici au venit aici de la Manastirea Robaia, trimise de maica Petronia, stareta manastirii, si au intemeiat obstea de la Aninoasa. Astazi, obstea de zece maici si parintele duhovnic Clement Paunescu, care este staret in Manastirea Slanic, ingrijesc cu multa dragoste de bunul mers al vietii monahale si liturgice.

Teodor Danalache

La Mănăstirea Aninoasa se ajunge destul de usor, din orice direcție ai veni (Pitești, Cîmpulung sau Curtea de Argeș), îndată ce ai intrat pe traseul DN73C (șoseaua ce leagă Cîmpulungul de Curtea de Argeș prin Domnești), nu-ți rămâne decăt să urmărești indicatoarul de intrare pe DJ732C, drum care după vreo 3 kilometri duce direct în comuna Aninoasa. Indicatorul cu pricina este amplasat cam la 16 km depărtare de Cîmpulung și circa 30 km. de Curtea de Argeș. Venind dinspre Pitești, cel mai simplu și deloc întortocheat este traseul următor: DN73 spre Câmpulung până la intrarea în comuna Piscani, apoi spre stânga pe DJ731 până la Domnești, de unde străbatem 7-8 km pe DN73C în direcția Câmpulung; când ajungem la ramificația cu DJ732C, facem dreapta spre Aninoasa. Este un drum asfaltat foarte pitoresc, care străbate mai multe localități sătești frumos administrate, dar și o zonă de livezi și fânețe întinse pe dealuri până departe spre linia orizontului, oferind o priveliște încântătoare iubitorilor de peisaje panoramice.

 

Povestea produselor mănăstirești a început cu multe sute de ani în urmă, când Sfântul Antonie a primit de la Îngerul Domnului taina mântuirii: rugăciunea împletită cu lucrul mâinilor. Așa spune părintele Clement, starețul Mănăstirii Slănic și duhovnicul Mănăstirii Aninoasa.

Măicuțele de la Mănăstirea Aninoasa viețuiesc întocmai. Se roagă și muncesc. Rodul acestei viețuiri sunt produsele naturale pe care le scot la vânzare în magazinul mănăstiresc pentru a-și asigura traiul și pentru a ajuta câteva familii sărmane dimprejurul mănăstirii, potrivit informațiilor publicate de Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR).

„Noi nu producem pentru a face comerț. Nu vrem să mărim hambarele, precum bogatul din Sfânta Scriptură. Chiar dacă cererile vor spori, vom produce atât cât ne e necesar pentru a ne întreține și pentru a ajuta, la nevoie, pe cei mai săraci de aici, din comună”, a dezvăluit părintele Clement.

Produsele Mănăstirii Aninoasa au atestate eliberate de Ministerul Agriculturii încă din anul 2006 și au reușit să obțină atestate și pe noua legislație, mult mai severă.  Mierea, siropurile de fructe și lactatele mănăstirești de la Aninoasa și-au câștigat deja un public fidel. Maicile au avut propriul stand la târgul de produse tradiționale, desfășurat în perioada 23-24 august la București, în fața clădirii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

„Am participat la târg în mod excepțional, adică făcând excepție de la ceea ce înseamnă viața de zi cu zi într-o mănăstire, deoarece am fost chemați de către reprezentanții Ministerului pentru a ni se înmâna atestatele, reînnoite la nivel național”, spune părintele Clement.

Produsele s-au vândut bine.

„Am avut bucuria să revină la târg după-amiază câteva persoane care cumpăraseră dimineața sirop mănăstiresc. Gustaseră și le plăcuse și s-au hotărât să-și facă mai multe provizii din același produs, pentru iarnă. Alții au venit la mănăstire în săptămânile următoare. Ne căutaseră duminică, la București, și nu ne mai găsiseră. Atât lactatele, mai ales cașcavalul și untul de casă, bătut în putinei, cât și siropurile au fost apreciate de cumpărători”, mărturisește părintele.