PEŞTERA BOLII

         

 Peştera Bolii este situată în apropiere de Petroşani în comuna Bănița.  Ca să ajungi în zonă, în funcţie de direcţia din care vii, trebuie să străbaţi Defileul Jiului sau să te bucuri de călătoria pe DN68, recent reabilitat .
Peştera nu se poate mândri cu o faună deosebită, nefiind populată de colonii de lilieci sau alte vieţuitoare, şi nici la capitolul stalactide şi stalagmite nu se remarcă. Ea iese în evidenţă din alt punct de vedere, cel al acusticii fantastice şi al dimensiunilor grandioase. Acordurile muzicii bizantine sau concertele de muzică clasică şi colinde sună extrem de bine pe scena din subteran, peştera găzduieşte periodic astfel de evenimente.
        
                    

legende :

Cei din cătunul de la Bolii spun că din moşi strămoşi li se povestea că în peşteră sunt pasaje secrete, pereţii se deschid iar dincolo de galeriile subterane se găsesc comorile ascunse de daci. Generaţii întregi au fost înghiţite de peşteră, după ce au intrat prin pasajele secrete. Oamenii au fost atraşi de comoară şi n-au mai putut scăpa. O altă comoară este ascunsă în dealul pe care străjuieşte Cetatea de la Băniţa, nu departe de peşteră. În jurul celor două vestigii sunt ţesute mult mai multe legende legate de comorile ascunse de daci, iar bătrânii le spun turiştilor care cutează să-i întrebe de vorbă.

De fapt, pestera insasi e nascuta din legenda. Se spune ca Sfanta Maria, candva, de mult, s-ar fi indurat de rugile unei frumoase domnite ce stapanea aceste locuri.

Asa arata, pe vremuri, Pestera Bolii

"I se spunea Jupaneasa, dupa ce mostenise intreaga zona, zestre din partea parintilor ei", povesteste domnul Ovidiu Rizopol din Petrosani, unul dintre cei mai pasionati culegatori ai legendelor din zona Vaii Jiului. "Batranii vorbeau despre Jupaneasa ca despre o fire domnoasa si cam apucata, mereu sulemenita, gatita cu mare fast si de o frumusete fara seaman. Numai ca, asa bogata, asa de pretentioasa si de frumoasa, nu-si gasea nicicum perechea. Se ruga fierbinte Mariei sa-i aduca in cale un print frumos, care s-o peteasca si s-o iubeasca. Si atunci, vazand-o atat de trista si de neimpacata, Maria i-a ascultat rugaciunile si a transformat-o intr-un paraias cristalin, ce curge vijelios la vale, in cautarea prea-frumosului iubit. Din curgerea aceea navalnica si din dorul dezlantuit al Jupanesei s-a nascut Pestera Bolii. De altfel, Jupaneasa nu a fost singura femeie care a stapanit in vremuri legendare muntii ce inconjoara Valea Jiului. Aici au existat mereu femei puternice, destoinice, legendare, caci si numele cetatii dacice care vegheaza asupra pesterii, Banita, nu e altceva decat femininul de la "ban", ceea ce insemna o mare dregatorie in evul mediu. Ei bine, se pare ca acest important rol administrativ si aceasta putere incredibila in epoca ii apartineau, in Valea Jiului, unei femei", spune domnul Ovidiu Rizopol, unul dintre promotorii proiectelor culturale pe care administratia pesterii, prin Asociatia PetroAqua, le desfasoara in zona Petrosaniului.


REVENIRE IN AUGUST 2017