CHILIA SFANTULUI DANIIL SIHASTRU

Unul din cei mai populari sfinti moldoveni din toate timpurile a fost Daniil Sihastrul, cunoscut si sub numele de "Sfantul Daniil schimonahul" sau "Sfantul Daniil cel Nou", spre a-l deosebi de proorocul din Vechiul Testament sau de Daniil Stalpnicul.
Amintirea lui s-a transmis din neam in neam, din timpul vietii lui, din a doua jumatate a veacului al XV-lea, pana in zilele noastre. Una din traditiile pastrate in popor despre Daniil Sihastrul a fost fixata in scris mult mai tarziu, de marele cronicar moldovean Ion Neculce (1672-1745), in lucrarea lui "O sama de cuvinte". Alte traditii despre el se pastreaza si azi in satele si manastirile Bucovinei.
Sfantul Daniil Sihastrul s-a  nascut intr-o casa de tarani intr-un sat care apartinea de Episcopia din Radauti. Cunoscand mai multi calugari, s-a hotarat el insusi sa-si inchine viata lui Dumnezeu si astfel, tanarul Dumitru, cum se numea din botez, a intrat in cinstita treapta a calugariei, la manastirea-catedrala din Radauti, primind, potrivit randuielilor monahale, numele de David.

Sfantul Daniil a trait in preajma acestul sfant lacas de inchinare, cu hramul Sfantul Nicolae, ctitoria lui Bogdan Voda Intemeietorul. Aici a invatat carte, a deprins pravila vietii calugaresti si a lucrat in gospodaria manastirii, alaturi de ceilalti vietuitori. Dorind o viata cu adevarat "pustniceasca", departe de lume si de framantarile ei, tanarul monah paraseste targul si Episcopia de Radauti si se retrage la Schitul Sfantul Lavrentie, in hotarul satului Laura (inglobat acum in comuna Vicovul de Sus, judetul Suceava), numit asa dupa "lavra" de calugari care fusesera odata in aceste locuri.

Daniil a dus acum o viata si mai aspra, de post si rugaciune impreunate cu munca in gospodaria schitului. Aici a imbracat "schima cea mare", adica ultima treapta a calugariei, primind un nume nou, cel de Daniil.

Noul ieroschimonah Daniil s-a retras apoi intr-un loc tainuit, inspre munte, pe malul paraului Viteul, azi in satul Putna. Acolo a gasit o stanca, unde, dupa spusele traditiei, a daltuit cu multa osteneala un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii slujea drept chilie, dupa ostenelile zilei.

Vestea despre acest evlavios sihastru s-a raspandit curand, mai ales in satele din partile de nord ale Moldovei. Era cautat de multime de credinciosi, carora le citea rugaciuni pentru izbavirea de boli si suferinte.

Se spune ca tanarul Stefan - copilul domnitorului Bogdan al Moldovei, refugiat in padure de frica unchiului sau Petru Aron, ucigasul tatalui sau - scapat atunci ca prin minune, si-a gasit adapost tocmai in chilia sihastrului Daniil, care l-a intarit si incurajat, prin cuvinte parintesti de mangaiere.

Tot atunci, Cuviosul Daniil a prezis tanarului Stefan, coplesit de durere si deznadejde, ca nu peste multa vreme va urca pe tronul tatalui sau Bogdan II si al bunicului sau Alexandru cel Bun. Intamplarea este datata in luna octombrie a anului 1451, Sfantul Daniil Sihastrul aflandu-se, impreuna cu Stefan, in chilia sa de pe Valea Putnei

Cuvantul sihastrului s-a implinit in luna aprilie 1457, cand vrednicul de pomenire mitropolitul Teoctist "l-a pomazuit spre domnie" pe Stefan cel Mare, "la locul ce sa chiama Direptatea", cum scria batranul cronicar Grigorie Ureche. Ajuns pe tronul Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504) va face din sihastru, sfetnicul sau apropiat si duhovnicul sau.

Stefan Voda l-a cercetat pe Sihastrul Daniil si in anii lui de domnie, atat in vremuri de pace, cat si in vremuri de cumpana pentru tara. Tot traditia spune ca el l-ar fi indemnat pe domn sa ridice Manastirea Putna, in apropiere de chilia in care traia.

Tot traditia ne spune ca domnitorul si ierarhii tarii aveau de gand sa randuiasca in slujba de egumen pe Daniil, dar el n-a primit, ci a ramas pe mai departe la chilia lui, continuand sa fie cercetat de tot mai multi credinciosi.

Intre timp, a murit mitropolitul Teoctist al Moldovei, al 18 noiembrie 1478. Si de data aceasta, domnul si boierii din Sfatul tarii s-au gandit sa ridice la aceasta inalta vrednicie tot pe sihastrul Daniil. Auzind de aceasta, el si-a parasit chilia si s-a indreptat spre locuri mai retrase, oprindu-se undeva pe apa raului Voronet - numit si Corbul - unde si-a facut o noua chilie sub stanca numita Soimul.

Impovarat de ani, a inceput aici o noua perioada a vietii lui. Ca si la Radauti sau in chilia lui de la Viteul, el priveghea si se ruga fara incetare, povatuind pe toti aceia care se indreptau spre chilia lui de sihastru. A pregatit si aici ucenici in ale calugariei, intre care si pe Grigorie Rosca, viitor egumen la Probota, apoi mitropolit al Moldovei si nou ctitor la Voronet.

Nu stim cand a trecut Daniile la cele vesnice. A fost ingropat in partea sudica a pronaosului bisericii de la Voronet. Pe mormantul sau a fost asezata o lespede de gresie, pe care se afla o inscriptie in limba slavona: "Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimnicul Daniil", fara nici o lamurire cu privire la data mutarii sale la Domnul.

Cuviosul Daniil de la Voronet s-a bucurat de aleasa cinstire din partea credinciosilor moldoveni inca din timpul vietii, iar dupa moarte l-au socotit ca "sfant". O hotarare sinodala de "canonizare" s-a luat abia la 20 iulie 1992, randuindu-se ca el sa fie praznuit pe intreg cuprinsul Patriarhiei Romane in fiecare an, la 18 decembrie.

"Viata ingereasca ai petrecut pe pamant, chip si pilda facandu-te ucenicilor tai. Prin rugaciuni, posturi indelungate si privegheri, te-ai invrednicit a te salaslui in pamantul celor blanzi, Sfinte Daniil, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihastrilor si lauda calugarilor." (Condacul Sfantului, glas 3)

Moastele Sfantului Daniil Sihastrul

Moastele Sfantului Daniil se odihnesc la Voronet, in biserica, in pronaos, spre dreapta, linga analoghionul pe care se afla icoana sa. Deasupra mormantului este asezata o lespede de gresie, cu 10 cm mai inalta ca pardoseala bisericii, lunga de 132 cm. si lata de 50 cm., "care e din vremea lui Stefan cel Mare".

O parte din moastele sale si anume un deget, ferecat in argint si impodobit cu unsprezece margaritare si un granat, se pastreaza si astazi la Manastirea Putna, in muzeu. El poarta inscriptia: "Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voronet, cu toata cheltuiala mea in anul 7257 (1749), in 4 decemvrie".

Acest deget, ferecat in argint, arata ca sfintele moaste ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse in Manastirea Voronet. Egumenul Ghedeon a umblat la ele si, desprinzand degetul, l-a trimis Manastirii Putna

Despre acest deget, care este pastrat la manastirea Putna, traditiile spun ca este degetul aratator de la mana dreapta a Sfantului Daniil, cu care el a aratat Voievodului Stefan cel Mare si Sfant mandra vale a Putnei, unde l-a indemnat sa ridice manastirea. Degetul este "facator de minuni".

Trecerea Sfantului Daniil Sihastrul prin viata aceasta a lasat urme nu numai in amintirea ucenicilor sai si a credinciosilor, ci si in locurile in care a trait. Si pe valea Putnei si pe valea Voronetului au ramas, de pe urma lui, chiliile sale, pe care credinciosii le cerceteaza pana in zilele noastre.

Dupa ce a imbracat schima cea mare, adica ultima treapta a calugariei, primind numele Daniil, noul ieroschimonah s-a retras intr-un loc tainuit, inspre munte, pe malul paraului Viteul, azi in satul Putna. Acolo a gasit o stanca in care a daltuit cu multa osteneala un paraclis.

Chilia de piatra de la Putna se afla nu departe de locul unde se varsa paraul Viteul in paraul Putna; cealalta, din valea Voronetului, se afla sub stanca Soimului. Dintre ele o vom descrie, ca fiind mai cunoscuta, pe cea de la Putna.

Chilia Sfantului Daniil Sihastrul este sapata intr-o stanca, ce se inalta deasupra vaii. Chilia este scobita cu dalta si cuprinde un paraclis cu trei despartituri, si anume: pronaos, naos si altar. Lungimea intregului loc scobit in piatra este de 9.25 metri, iar inaltimea de 2 metri.

Sub stanca se afla alt loc scobit, care se pare ca a fost locuinta sihastrului. Incaperea de dedesubt ii slujea drept chilie, dupa ostenelile zilei; in ea se nevoia zi de zi cu post aspru, rugaciuni neincetate, primind de la Dumnezeu darul lacrimilor si rugaciunea mintii.

Afara, si anume pe peretele de miaza-zi, intre ferestre, pare sa fi fost o piatra cu o inscriptie, caci in stanca este un loc cioplit. Traditiile mai spun ca in preajma era adapostul unei capre si ca tot acolo isi lega calul domnul Stefan cel Mare, cand il cerceta pe sfant.

In aceasta chilie a trait 20 de ani, timp in care monahi ori pustnici din toata tara veneau la el pentru a primi indemnuri si sfaturi duhovnicesti. Inca din timpul vietii, el era cunoscut de credinciosi drept Sihastrul cel Batran, nume care exprima increderea pe care contemporanii o aveau in intelepciunea si sfintenia sa.

( Teodor Danalache )