LACUL COLIBITA

Lacul Colibiţa a fost format prin inundarea controlată a unui sat. Suprafaţa lacului este de 314 hectare, iar cea a bazinului hidrografic este de 113 kilometri pătraţi. Funcţiile lacului de acumulare ale lacului Colibiţa sunt următoarele: alimentarea cu apă a localităţilor din aval, a industriei, irigaţii, producerea energiei electrice, regularizarea debitului apelor râului Bistriţa. Pentru satisfacerea tuturor utilităţilor şi în mod special pentru a deveni rentabilă din punct de vedere energetic s-a mărit volumul util al lacului de acumulare prin coborârea nivelului minim de exploatare energetică, s-a ridicat nivelul de retenţie în lac şi s-a derivat în lac un stoc suplimentar de 1,29 metri cubi pe secundă din bazinul alăturat al râurilor Repedea şi Bârgău şi de pe traseul aducţiunii principale prin patru captări.

Centrala hidroelectrică Colibiţa este amplasată pe malul stâng al Bistriţei, la 6,5 kilometri aval de baraj. Centrala, de tip puţ semiîngropat cu un diametru de 13,6 metri şi înălţimea totală de 34,55 de metri, este echipată cu un grup Francis de 21 MW, la un debit instalat de 15,50 metri cubi pe secundă şi o cădere de 194,5 metri. Apa în hidrocentrală cade dintr-un castel de echilibru, unde este adusă printr-o galerie de aducţiune lungă de 6,5 kilometri şi cu un diametru de 2,8 metri. Pe traseul galeriei sunt prevăzute patru puţuri de racord la captările secundare.

Situată la 830 de metri altitudine, pe versantul sudic al Munţilor Bârgăului, pe valea Râului Bistriţa, Colibiţa este atestată documentar încă din anul 1760. Turismul a apărut în această zonă la finele secolului al XIX-lea, după ce vindecarea unei tinere bolnave de tuberculoză a produs vâlvă în cercurile medicale din Transilvania. Ulterior aici a fost ridicat un sanatoriu pentru bolnavii cu afecţiuni pulmonare, dar şi vile în stil elveţian şi cabane pentru turişti. Lacul este folosit şi pentru agrement, pescuit şi practicarea sporturilor nautice. În apele acumulării Colibiţa se găsesc exemplare impresionante de şalău, păstrăv de lac, clean şi caras. Sub filmul apei, bancuri interminabile de obleţi uriaşi se plimbă în voie. De remarcat, însă, că foarte puţine porţiuni se pretează pescuitului de pe mal.

 (Cristiana Sabău )

Colibița este una dintre cele mai pitorești și mai cunoscute atracții turistice din Bistrița-Năsăud, care are și o istorie pe măsură. În urmă cu peste trei secole, locul în care se află acum lacul Colibița era o regiune acoperită de pădure, în care trăia doar animale sălbatice. Primii oameni care au călcat pe acolo au fost ciobanii și căutătorii de aur. Zona a început să fie populată de-a binelea  în sec XIX, când un cioban și-a construit acolo o așezare numită „colibă", de unde se trage și numele. Apoi, s-a construit și o biserică, pe urmă o cârciumă și încet, încet, mai mulți oameni de pe Valea Bârgăului s-au stabilit au format un sat întreg.

Liniștea muntenilor de la Colibița a fost tulburată în vremea comunismului, în 1976, când au început aici lucrările pentru sistemul hidotehnic. Locul satului a fost luat de un lac de acumulare adânc de peste 70 de metri și de un baraj. Oamenii au primit ca despăgubire terenuri de pe Valea Bârgăului, dar se spune că blestemul lacului construit în vatra satului își alege periodic o victimă dintre cei care se încumetă să înoate acolo. „Orice lac își ia tributul", spune Tinu Hangan, un bărbat de 52 de ani care s-a născut și a crescut la Colibița și a apucat și șantierul din 1976. Acesta susține, însă, că nu numai blestemul îi îneacă pe oameni, ci și inconștiența.

Oamenii de acolo mai spun că vara, când apa este limpede, se vede turla bisericii rămasă pe fundul lacului. Tinu Hangan, spune, însă, că acestea sunt invenții. „Se discută că a rămas biserica pe fundul lacului, că au rămas clădiri. Dar au fost scoase, au fost scoase și buturugile copacilor de acolo", spune el. Cel mai tulburător caz de la Colibița a fost în 2005, când o tânără de 18 ani a plonjat cu mașina în lac și s-a înecat. În mașină se afla și fratele ei, care, însă, a avut prezența de spirit să deschidă portiera și să iasă. Trupul fetei ei a fost găsit după mai bine de 20 de zile, de către un grup de scafandri speologi, din cadrul Corpului Român Salvaspeo. În vara anului 2008, un tânăr din Reghin a dispărut, în timpul nopții, în apele lacului.