CASTRUL ROMAN JIDOVA

Castrul roman Jidova este situat în proximitatea oraşului Câmpulung (cartierul Pescăreasa) pe DN 73, cale rutieră ce leagă acest oraş de Piteşti. În epoca romană, obiectivul făcea parte dintr-o linie de fortificaţii compusă din 17 castre ce se înşirau la est de Olt, de la Flămânda până în pasul Rucăr-Bran, unite printr-un drum şi apărate de un val continuu de pământ dispus în faţa lor. Această linie este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Limes Transalutanus. Rolul castrului de la Jidova, de altfel singurul de piatră de pe această linie, era acela de a bloca pătrunderea barbarilor în pasul Rucăr-Bran.

Cunoscut încă din secolul al XVII-lea, când Luigi Fernando de Marsigli, ofiţer de geniu în armata austriacă, vizitează, în anul 1691, îndrumat de stolnicul Constantin Cantacuzino, ruinele castrului – Sidova. Vede aici ruinele unui castru de piatră (cel intrat în circuitul turistic) şi ale unui mic burg cu val de pământ (situat la 300 de m sud de castrul de piatră; astăzi nu mai este vizibil în teren).
În secolul al XIX-lea, castrul este consemnat pe harta rusă din 1835 cu numele Chidov, fiind vorba bineînţeles de Jidova. Tot acum, fortificaţia romană este răscolită de Cezar Bolliac, Constantin D. Aricescu (lui i se datorează şi „dacizarea” numelui fortificaţiei, Jidova devine Jidava). În 1876 sunt făcute primele săpături de către Dimitrie Butculescu. Cercetări mai ample desfăşoară în 1901 Grigore G. Tocilescu şi Pamfil Polonic. Din 1962 până în prezent sunt desfăşurate săpături arheologice sistematice.
În decursul anilor, în campaniile arheologice desfăşurate au fost cercetate şi dezvelite: latura sudică a zidului de incintă (reconstituită parţial), turnurile incintei (cele de porţi au fost conservate, iar un turn de curtină a fost reconstituit în întregime şi pus în circuitul turistic); edificiile din partea centrală a castrului – horreum (hambarul), clădirea ofiţerilor, principia (comandamentul), praetorium (casa comandantului). În ultimii ani au fost cercetate două dintre barăcile în care stăteau soldaţii.
Castrul de la Jidova a fost construit, cel mai probabil, la începutul secolului III p. Chr., poate în timpul lui Septimius Severus (193-211), sau, mai sigur, în vremea lui Caracalla (211-217), având formă dreptunghiulară (132,35×98,65 m), suprafaţă de 1,3 ha, cu zid realizat din bolovani de râu legaţi cu mortar, a cărui lăţime variază între 1,80-1,90 m. Pe laturile de nord şi de est zidul este şi astăzi foarte bine conservat, păstrându-se în unele porţiuni până la înălţimea de 1,90 m. Fortificaţia era înconjurat de două şanţuri săpate în forma literei „V”. Turnurile, atât cele de colţ şi de curtină, cât si cele de porţi, sunt uşor ieşite în afara zidului. Porţile erau în număr de patru, dispuse pe fiecare latură a castrului. Edificiile din partea centrală  au fost construite din piatră, ca şi zidul de incintă.
Principia (30,40×34,70 m) ale cărei ziduri erau încă vizibile în secolul al XVII-lea, se compunea dintr-o curte interioară, basilica (loc de întrunire) şi alte zece încăperi. Într-una dintre acesta a fost descoperit cel mai mare depozit de săgeţi din provincia Dacia, compus din aproximativ 400 de piese.
Praetorium (38,65 x 16,80 m), dispus la est de principia, era o construcţie precedată de o curte, în prelungirea căreia existau opt încăperi, o parte dintre ele fiind prevăzute cu hypocaustum (instalaţie de încălzire). Într-una din camere a fost reconstituită instalaţia de hypocaustum, Jidova fiind unul dintre puţinele locuri din România unde poate fi văzută o astfel de reconstituire.

Horreum estedispus la vest de principia, fiind una dintre cele mai mari constructii de acest tip întâlnite în Dacia, în castrele de trupe auxiliare (32,65×11,75 m).  Ca solutie tehnice folosite la acest ediciu este de aminti, sistemul de ventilatie, ingenios conceput de romani, menit sa asigur conditiile optime de pastrare a cerealelor.  Pe laturile lungi ale construcţiei au fost lăsate câte trei deschideri înguste prin care pătrundea aerul, iar pentru a-i permite circularea şi realizarea unei bune ventilaţii, podeaua de lemn a fost suspendată, fiind susţinută de stâlpi de lemn.
În apropierea horreum-ului a fost cercetată şi conservată o construcţie de mici dimensiuni prevăzută cu instalaţie de hypocaustum. Funcţionalitatea ei nu a putut fi stabilită, fiind denumită de autorul cercetărilor (Emilian Popescu) „clădirea ofiţerilor”.
La Jidova a staţionat o trupă auxiliară compusă din arcaşi de origine siriană – Cohors I Flavia Commagenorum. Efectivul ei număra sub 500 de oameni şi era o unitate mixtă, formată din pedestraşi şi călăreţi.
Din 1970, în incinta castrului funcţionează şi un mic muzeu de sit, care are ca tematică Limes Transalutanus. Aici sunt expuse: arme, ceramică, unelte, piese de port şi podoabă, cele mai multe fiind descoperite în săpăturile de la Jidova, dar şi în alte castre de pe limes (Crâmpoia – jud. Olt şi Săpata de Jos – jud. Argeş).

Pretul pentru muzeu este de 5 RON/Persoana

In drumul noastre de intoarcere am zarit un panou info care ne-a atras atentia si am intors din drum cativa metri deoarece nu era prima data cand am trecut pe langa el si am dorit sa vedem ce gasim :-)

Am fost intampinati de un tanar in jur de 22 de ani care a fost si ghidul nostru , foarte bine informat si cu un dar anume de a ne relata povestea locului care a fost o unitate militara romana , din pacate nu este promovata, sunt bani putini pentru sapaturi care se fac in fiecare an si este pacat ca nu se ocupa nimeni pentru accesarea fondurilor europene. . Este un loc plin de istorie dar nevalorificat , daca treceti prin zona merita 30 min sa acordati pentru vizitarea castrului.

MANASTIREA ANINOASA

Manastirea Aninoasa este o manastire ortodoxa aflata in localitatea Aninoasa, judetul Arges. Monument istoric si de arhitectura, se prezinta ca un ansamblu arhitectonic de tradiitie brancoveneasca, avand o incinta dreptunghiulara prevazuta cu un turn-clopotnita, chilii si paraclis.

Numele manastirii si al localitatii se trage de la padurile de arini (anini), care se intindeau odinioara pe colinele din imprejurimi. Asezata la o distanta de aproape douazeci de kilometri de Campulung si la treizeci de kilometri de Curtea de Arges, manastirea este insufletita de o obste de maici. Biserica acesteia este inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, iar paraclisul cel vechi este inchinat Sfintilor Mucenici Gheorghe si Dimitrie.

Manastirea Aninoasa - scurt istoric

Manastirea Aninoasa a fost construita in anul 1677, de catre boierul clucer Tudoran Vladescu. Inaintea acestei bisericii, in localitatea Aninoasa se afla o biserica mica, dupa cum relateaza mitropolitul Neofit al Ungro-Vlahiei, care a vizitat manastirile muscelene, in anul 1746. Vechea biserica fusese zidita de "Tudoran Aninosanu vel clucer, care pe urma s-a calugarit".

Familie de boieri locali, Vladestii au dorit initial ca biserica zidita sa fie biserica de curte boiereasca,  nu manastire. In acelasi an insa, sotia ctitorului, anume Alexandra, a trecut la cele vesnice. Nu dupa multa vreme, va muri si cumnata acesteia, Safta. Amandoua vor fi inmormantate in pronaosul bisericii. Dupa moartea sotiei sale, boierul Tudoran s-a calugarit, primind numele de Teodosie. In acest context, biserica de curte a devenit manastire de calugari.

Pisania originala a bisericii, sapata in piatra si asezata deasupra usii de la intrare, marturiseste urmatoare: "Cu vrerea Tatalui si Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, ziditu-se-au aceasta sfanta biserica din temelie, cu indemnarea cinstitului marelui arhiereu parintele nostru Sfantul Nicolae cutotvoret, ca sa fie biserica de mir, dentru osteneala robului lui Dumnezeu Tudoran biv vel Clucer i Jupanita ego Alexandra. Iar cand au fost la sfarsitul sfintei biserici, despartindu-l Dumnezeu de sotie de s-au pristavit, primit-au cinul ingeresc de s-au calugarit si-i fu numele Teodosie monah. Si au numit sfanta biserica sa fie manastire de obste de calugari, in zilele luminatului Domn Io Duca Voievod. M-ta Septevrie, din 20, leat 7186 (1677). Pis popa Stan ot Bajesti."h

Boierii au zidit mai intai biserica, simpla, fara pridvor si exonartez, avand o singura turla centrala. Pridvorul bisericii, zidurile imprejmuitoare, groase de pana la doi metri, chiliile si celelalte anexe de trebuinta au fost zidite intre anii 1722-1730, prin purtarea de grija a episcopului Daniil, mitropolitului Ungro-Vlahiei, care imbratisase viata monahala in Manastirea Aninoasa.

Biserica a fost zugravita in fresca de catre renumitul zugrav Parvu Mutu, din Campulung. Deasupra usii de intrarea in biserica se vede si astazi tabloul votiv, in care sunt zugraviti ctitorii bisericii, Tudoran si Alexandra, impreuna cu unsprezece copii din familia boiereasca .

Parvu Mutu a zugravit aceasta biserica deoarece era finul de Botez al unchiului ctitorului. Parvu Vladescu, nasul lui Parvu Mutu, era unchiul lui Tudoran Vladescu. Ctitorul bisericii este cel care i-a platit lui Mutu cheltuielile de studii. Biserica din Manastirea Aninoasa este prima biserica zugravita de Parvu Mutu, dupa intoarcerea de la studii, mai inainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino.

Paraclisul manastirii, inchinat Sfintilor Mucenici Gheorghe si Dimitrie, a fost construit in anul 1773. Pictura acestuia este deosebita, desi se pastreaza numai fragmentar, iar catapeteasma este din zid. Pe sub pamant, din curtea interioara a manastirii, pornesc trei tunele de scapare, necuratate insa.

Pe vremuri, manastirea era foarte bogata. In proprietatea acesteia se aflau mii de cai, sute de vaci, robi tigani, folositi in administrarea averilor, metocuri si mosii in vreo sapte judete. Intre anii 1863-1864 insa, odata cu legea secularizarii, Manastirea Aninoasa a fost desfiintata, din aceasta mai ramanand in functione doar biserica cea mare, pe post de biserica parohiala. Cladirile manastirii au fost folosite, mai intai, de jandarmi, iar mai apoi, pe post de CAP.

In anul 1993, ansamblul monahal din Aninoasa a fost redeschis, obstea de maici cautand din rasputeri sa repuna in lumina vechea ctitorie boiereasca. Pana in anul 2001 insa, biserica manastirii a continuat sa fie folosita si ca biserica parohiala, satul neavand o biserica proprie. Dupa zidire, biserica satului a fost sfintita in ziua de 1 octombrie 2001, avand drept hram Acoperamantul Maicii Domnului.

In anul 1993, sase maici au venit aici de la Manastirea Robaia, trimise de maica Petronia, stareta manastirii, si au intemeiat obstea de la Aninoasa. Astazi, obstea de zece maici si parintele duhovnic Clement Paunescu, care este staret in Manastirea Slanic, ingrijesc cu multa dragoste de bunul mers al vietii monahale si liturgice.

Teodor Danalache

La Mănăstirea Aninoasa se ajunge destul de usor, din orice direcție ai veni (Pitești, Cîmpulung sau Curtea de Argeș), îndată ce ai intrat pe traseul DN73C (șoseaua ce leagă Cîmpulungul de Curtea de Argeș prin Domnești), nu-ți rămâne decăt să urmărești indicatoarul de intrare pe DJ732C, drum care după vreo 3 kilometri duce direct în comuna Aninoasa. Indicatorul cu pricina este amplasat cam la 16 km depărtare de Cîmpulung și circa 30 km. de Curtea de Argeș. Venind dinspre Pitești, cel mai simplu și deloc întortocheat este traseul următor: DN73 spre Câmpulung până la intrarea în comuna Piscani, apoi spre stânga pe DJ731 până la Domnești, de unde străbatem 7-8 km pe DN73C în direcția Câmpulung; când ajungem la ramificația cu DJ732C, facem dreapta spre Aninoasa. Este un drum asfaltat foarte pitoresc, care străbate mai multe localități sătești frumos administrate, dar și o zonă de livezi și fânețe întinse pe dealuri până departe spre linia orizontului, oferind o priveliște încântătoare iubitorilor de peisaje panoramice.

 

Povestea produselor mănăstirești a început cu multe sute de ani în urmă, când Sfântul Antonie a primit de la Îngerul Domnului taina mântuirii: rugăciunea împletită cu lucrul mâinilor. Așa spune părintele Clement, starețul Mănăstirii Slănic și duhovnicul Mănăstirii Aninoasa.

Măicuțele de la Mănăstirea Aninoasa viețuiesc întocmai. Se roagă și muncesc. Rodul acestei viețuiri sunt produsele naturale pe care le scot la vânzare în magazinul mănăstiresc pentru a-și asigura traiul și pentru a ajuta câteva familii sărmane dimprejurul mănăstirii, potrivit informațiilor publicate de Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR).

„Noi nu producem pentru a face comerț. Nu vrem să mărim hambarele, precum bogatul din Sfânta Scriptură. Chiar dacă cererile vor spori, vom produce atât cât ne e necesar pentru a ne întreține și pentru a ajuta, la nevoie, pe cei mai săraci de aici, din comună”, a dezvăluit părintele Clement.

Produsele Mănăstirii Aninoasa au atestate eliberate de Ministerul Agriculturii încă din anul 2006 și au reușit să obțină atestate și pe noua legislație, mult mai severă.  Mierea, siropurile de fructe și lactatele mănăstirești de la Aninoasa și-au câștigat deja un public fidel. Maicile au avut propriul stand la târgul de produse tradiționale, desfășurat în perioada 23-24 august la București, în fața clădirii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

„Am participat la târg în mod excepțional, adică făcând excepție de la ceea ce înseamnă viața de zi cu zi într-o mănăstire, deoarece am fost chemați de către reprezentanții Ministerului pentru a ni se înmâna atestatele, reînnoite la nivel național”, spune părintele Clement.

Produsele s-au vândut bine.

„Am avut bucuria să revină la târg după-amiază câteva persoane care cumpăraseră dimineața sirop mănăstiresc. Gustaseră și le plăcuse și s-au hotărât să-și facă mai multe provizii din același produs, pentru iarnă. Alții au venit la mănăstire în săptămânile următoare. Ne căutaseră duminică, la București, și nu ne mai găsiseră. Atât lactatele, mai ales cașcavalul și untul de casă, bătut în putinei, cât și siropurile au fost apreciate de cumpărători”, mărturisește părintele.

 

 

MANASTIREA RUPESTRA CORBII DE PIATRA

        Mănăstirea Corbii de Piatră    este  situată în Judetul Arges ,satul Jgheaburi, comuna Corbi,  e un ansamblu rupestru din secolul XIV, reînființat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab(1512-1521).

Biserica mănăstirii este săpată în stâncă (gresie). Lângă biserică, săpat tot în stâncă, se află trapeza mănăstirii, sala de mese a mănăstirii, un spațiu dăltuit la rându-i în stâncă, despre care tradiția afirmă că a fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru a face judecăți publice. Este situată la 400 m de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei(județul Argeș). Această localitate este atestată ca fiind locul de baștină al Corvineștilor. În prezent încă se mai pot observa în zonă ruinele castelului lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele masiv de stâncă, înalt de circa 30 m și lung de 14,5 m.

Prima atestare documentară este la 23 iunie 1512, dar există informații certe conform cărora biserica a existat și înainte de această dată. La 23 iunie 1512, monahia Magdalina – în mirenie Mușa, fiică și soție de boier, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi, (re)înființează Mânăstirea de la Corbii de Piatră. Sfântul lăcaș a primit hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinată domnitorului Neagoe Basarab. Astfel, locașul capătă încă de la (re)înființare statutul de mănăstire domnească.

În 1897, în timpul slujbei de Înviere, peretele vestic al naosului s-a surpat, nerănind pe nimeni. În vara aceluiași an, credincioșii au adus niște meșteri italieni cioplitori în piatră de la Albeștii de Mușcel pentru a reconstrui peretele surpat. Biserica este deosebit de valoroasă, nu numai prin felul în care a fost implantată în stâncă, ci și prin pictura care o împodobește, despre care specialiștii afirmă că este în cea mai pură tradiție bizantină, datând din secolul al XIV-lea sau chiar mai devreme. Sfântul lăcaș era cunoscut în vechime și sub numele de mănăstirea de la Meriș sau mănăstirea Meriș.

Inițial, biserica avea 2 altare pe un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică în România.

Posibilitatea avansată de unii cum că unul dintre altare ar fi fost catolic este pură fantezie. Ambele altare au fost ortodoxe fiind realizate în cea mai pură tradiție bizantină. De altfel biserica se înrudește tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, arhitectura bisericuței derivând tipologic din bisericile sală, cu două altare, dedicate unui hram dublu, caracteristici ale lumii bizantine din sec. X.^[1]

Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761. La aproximativ 280 m de biserică se află piatra și stânca haiducului corbean Zdrelea.

Monahia Magdalina, ctitora restauratoare a lăcașului de la Corbii de Piatră ca așezământ monahal, era mătușa voievodului Neagoe Basarab. Această legătură de rudenie face ca să nu mai apară surprinzătoare închinarea monastirii, la câteva luni după redeschidere, domnitorului Neagoe.

Mănăstirea a fost redeschisă în 2003 iar de atunci se fac slujbe zilnice după rânduiala monahală.

Wikipedia


Dupa vizitarea schitului rupestru am urcat pe partea dreapta a stancii urmand o poteca care ne-a dus sus pe stanca , un peisaj deosebit apoi am coborat pe partea cealalta ajungand in curtea unei batrane care a fost foarte amabila si ne-a povestit despre urmele uriasului sculptat in blocul de piatra , unde se pot observa fragmente din sculptura de peste 3 metri , iar pe partea dreapta se pot obseva capul unei reptile si o imagine asemanatoare unei oi . Apoi ne-a poftit in casa veche de peste 130 de ani unde se gasesc inca obiecte din timpuri vechi. Este o zona impresionanta , drumul accesibil si bine asfaltat. A fost o experienta placuta si o sa revenim cu siguranta ;)

                   Revenire ❤💚❤2021

          

Ap((