Biserica medievala fortificata Homorod

             

Pe cand lacasurile de cult sasesti din secolul al XIII-lea au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sala romanice ce dateaza din ultima treime a secolului al XIII-lea. Corul inchis spre est cu o absida semicirculara, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular in mica sala de 10,40 metri lungime si 9 metri latime.

Situata in fata laturii apusene, clopotnita formeaza, cu parterul sau boltit in cruce, un mic portic ce include un portal semicircular treptat in trei retrageri. In al doilea cat se deschidea spre sala arcada semicirculara a tribunei de vest care, azi zidita, se mai vede numai din interiorul turnului.

Existenta tribunei de vest si a unei chei de bolta in cor, sculptata cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul grilajat - ornament mult raspandit in Transilvania - indreptateste propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270.
Constructia de aparare propriu-zisa a bisericii din Homorod este  monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatra deasupra corului, pe plan patrat de 11 metri lungime a unei laturi, cu ziduri groase de 3 metri la baza si de 2 metri la inaltimea catului al patrulea.
                         

Ulmul din Căpeni-Covasna (are peste 300 ani )

             

Un ulm din localitatea Căpeni, judeţul Covasna, s-a clasat pe locul al doilea în ediţia din 2012 a concursului pentru titlul Arborele Anului în Europa, care a fost câştigat de teiul din Felsőmocsolád, Ungaria, potrivit site-ului concursului.

Câştigătorul competiţiei Arborele Anului în Europa este teiul din Ungaria, cu 11.158 de voturi, urmat de Ulmul din Căpeni, cu 9.812 voturi. Ulmul de la Ruse, Bulgaria, a obţinut 6.071 de voturi situându-se, astfel, pe locul al treilea, potrivit arboreleanului.ro.

Nu cei mai bătrâni, mai înalți sau mai groși arbori din Europa sunt înscriși la concursul Arborele anului. Sunt căutați, în schimb, arborii cu cele mai frumoase povești care însoțesc existența lor de sute de ani.

Povestea ☺

Există o zicală „E bai la Căpeni!” datorită căreia numele satului Căpeni este cunoscut în toată Depresiunea Carpatică. Zicala are o origine tristă. În timpul revoluţiei din1848 un sătean a tras asupra generalului austriac Heydte. Din răzbunare acesta a ordonat incendierea satului şi uciderea atacatorilor. Au fost ucişi 51 de săteni, lăsând orfani 106 copii.

Pe lângă ulm a funcţionat o moară de apă, care a avut un rol vital în viaţa satului. A fost un loc important nu numai pentru măcinarea cerealelor, ci şi pentru discutarea problemelor zilnice personale şi ale comunităţii. Semnificaţia locului este indicată şi de faptul că în timp ce în anumite perioade ale anului distracţia, dansul şi muzica erau interzise de legile bisericeşti, în moară nu se oprea lucrul nici duminică.