Primul curajos care s-a decis să facă o cercetare amănunţită a acestui loc misterios a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). Acesta a fost atras de poveştile incredibile pe care le-a auzit despre Pădurea Hoia-Baciu şi a început să înteprindă numerose călătorii în locul enigmatic.
Nu a durat mult şi rezultatele la care se aştepta au început să apară. Omul de ştiinţă a observat cum de fiecare dată când se aventura prin pădure era urmărit de nişte umbre, într-un final reuşind să le fotografieze. Surpriza a fost şi mai mare atunci când a developat fotografiile: pe lângă acele umbre mai erau tot felul de siluete şi lumini stranii pe care nu le mai văzuse până atunci. În curând, rezultatele incredibile pe care le-a obţinut au atras şi alţi cercetători, care s-au implicat în studiul acestui loc misterios.
Fenomenul care a reuşit să răspândească faima Pădurii Hoia-Baciu şi peste graniţe a avut loc pe data de 18 august 1968. Atunci, un tehnician-militar pe nume Emil Barnea, în vârstă de 45 de ani, a vrut să petreacă un weekend, alături de prietena sa şi încă doi amici, undeva în mijlocul naturii, departe de zgomotul oraşului.
Contrar avertismentelor, cei patru au ales să se aventureze în pădurea misterioasă. Fiind plecat în căutare de lemne pentru foc, acesta se pomeneşte chemat de prietenii săi. Când a ajuns, nu mare i-a fost mirarea să observe un OZN care survola deasupra pădurii fără să emită vreun sunet. După câteva manevre, obiectul zburător neidentificat a început să emane lumină şi s-a ridicat spre cer, dispărând din câmpul vizual.
Cu toate astea, OZN-ul a rămas imortalizat în fotografiile pe care Emil a reuşit să le facă, unele dintre cele mai clare fotografii cu OZN-uri din lume. La scurt timp, aceste fotografii au fost verificate de experţi, pentru a li se determina autenticitatea, care - surprinzător - a fost incontestabilă. Vâlva stârnită a făcut ca fotografiile să apară pe la toate întrunirile ufologice din lume şi prin toate revistele dedicate acestui fenomen.
