Mănăstirea „Înălţarea Domnului”, Brădet - Săcele - Brașov

   

 

Ridicarea acestei Mănăstiri cu obște de călugări, a început în 26.06.2002, de către Stareţul Protosinghel Galaction Ungureanu.
Mănăstirea este situată pe Valea Doftanei, la 3 km de șoseaua naţională DN 1A în localitatea Brădet - Săcele (județul Braşov ) , într-o zonă cu un peisaj mirific, fiind înconjurată de pădure și animale sălbatice.
   

MOVILELE ( PIRAMIDELE ) de la ŞONA

Piramidele de la Şona 

( un mister nedesluşit )

La 4 kilometri de oraşul Făgăraş, într-un sat ca oricare altul, Şona, dăinuiesc de mii de ani nişte ridicături de pământ enorm de înalte, care seamănă foarte bine cu nişte piramide.

„Guruieţii” de la marginea satului, aşa cum au fost numiţi de localnici, sunt încă o enigmă. În timp ce sătenii sunt convinşi că acestea sunt mână de uriaş, puţinii specialişti şi oameni de ştiinţă care au călcat pe aici susţin că movilele au fost ridicate de daci. Acestea au înflăcărat de ani de zile minţile specialiştilor şi amatorilor, care, mai mult, au lansat tot felul de afirmaţii şi ipoteze cu privire la ciudatele movile de pământ de la marginea satului Şona.

Până nu cu mulţi ani în urmă, ciudatele formaţiuni de pământ de la Şona au fost ştiute doar de localnici, întrucât ele nu sunt deloc promovate  Au intrat în atenţia arheologilor şi specialiştilor dintr-o necesitate firească, după ce au fost vizitate de câţiva curioşi care doar din auzite, de la unul, de la altul, au aflat de existenţa misterioaselor ridicături de pământ.

Întrucât au reuşit să suscite atât de mult interes, guruieţii de la Şona au intrat în atenţia geografilor, deoarece oarecum era de datoria lor să cerceteze piramidele şi să prezinte un punct de vedere. Piramidele, tumuli sau guruieţi, cum sunt cel mai adesea numite de localnici misterioasele movile de pământ, au făcut din satul Şona un loc de basm.

 Sunt 8 movile înalte de până la 30 de metri, dispuse pe două şiruri şi, foarte interesant, sunt aşezate în ordinea înălţimii. Cele opt movile se văd de departe, dar numai după ce te apropii de ele îţi poţi da seama de dimensiunea lor impresionantă. Aşezarea perfectă a piramidelor pe două linii paralele a fost unul din punctele de plecare care au dat naştere la speculaţii.

În timp ce unii istorici susţin că sub acestea ar fi ingropați uriaşi cu mult timp înainte de venirea dacilor aici, alţi cercetători spun că formaţiunile de pământ aparţin dacilor, întrucât aici au fost găsite bucăţi de ceramică din vremea dacică, ce-i drept nu foarte multe. Originea celor opt movile de pământ rămâne un mister.

Legendele :

Până la urmă, frumuseţea şi misterul locului sunt date de credințele localnicilor şi de poveştile spuse din gură în gură de părinţii şi bunicii lor.

Una dintre legende spune că aici trăia cândva, demult, o prinţesă pe nume Şona,care ar fi stăpânit acest ţinut. Regatul prinţesei a fost atacat într-o zi, pe neaşteptate, de nişte uriaşi ce veniseră de peste Munţii Făgăraş. În drumul lor spre sat, uriaşii au trecut prin apa Oltului, iar odată ajunşi aici picioarele lor erau pline de noroi, şi-au scuturat pământul de pe picioare, iar bucăţile de pământ sunt, de fapt, aceste piramide.

O altă legendă spune că ridicăturile de pământ sunt morminte de uriaşi care au trăit aici. Se spune că uriaşii ar trăi şi acum în aceste movile şi umblă o vorbă prin Şona că, dacă ai încerca să le strici somnul, scormonind prin movile, ei s-ar supăra foarte tare, astfel încât te apucă o frică de moarte şi o rupi la fugă.

Localnici mai spun că vulpile care găsesc intrările în piramide nu mai ies niciodată de acolo.Sătenii au încercat şi ei de-a lungul vremii să desluşească misterul din deal, să afle secretele uriaşilor, stârniţi fiind de cele câteva evenimente ciudate şi spectaculoase care se întâmplă din când în când în apropierea satului. Printre localnici merge vestea că, dacă o lamă de ras se pune la o treime distanţă de baza unuia dintre guruieţi, lama se ascute singură.

Tot aici, în apropierea bazei ridicăturilor impresionante, dacă se aşează un bol cu apă, aceasta capătă proprietăţi curative, iar carnea nu intră niciodată în putrefacţie. Localnicii sunt convinşi că e ceva cu locul acesta, spun ei, deoarece pământul din vârf are culoare gălbuie, iar cel de la bază este negru.

Din păcate, acest loc de basm din frumoasa noastră ţară nu este promovat de cei în măsură să facă asta. Informațiile despre piramidele din satul Şona au fost răspândite mai degrabă de cei care ajung din întâmplare în zonă. În ultimii ani, a fost montat în oraşul Făgăraş un indicator spre Piramidele din Şona.

         

HĂLCHIU - BRAŞOV

 

Despre Hălchiu :

Hălchiu,  este o localitate în județul Braşov. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. 

Se află la 16 km de Braşov, 11 km de Codlea si 8 km de Feldioara, iar distanța dintre satul Hălchiu si Satu Nou este de 2 km.

Tradiția plasează începuturile asezării undeva între alungarea Cavalerilor teutoni din zonă , în 1225, şi marea invazie a tătarilor din 1241. Atunci, cavalerul Fulkun („Haldeboatski” în documente) împreuna cu 10 familii s-au asezat pe aceste locuri si au primit cetatea Halchiului de la regele Andrei al II-lea al Ungariei ca s-o apere. În timpul năvălirii tătare, cavalerul Fulkun moare. Nelasând urmasi, întreaga sa avere si „terra Zek” revine înapoi regelui.

Prima mențiune documentară a satului datează din 1377, când Braşovului si Țării Bârsei le sunt oferite privilegii regale. În perioada următoare, între Halchiu si Feldioara sunt duse o serie de dispute teritoriale.

În 1421, în urma unei devastatoare invazii turceşti, Hălchiul este scutit de impozit de către rege, pe 10 ani. Comuna suferă de alte pustiiri turceşti în 1432 şi în 1438.

Ca număr de locuitori, Hălchiul se situa pe locul al noualea în Țara Bârsei, iar ca aport economic contribuia cu 5% din total. Pe 24 septembrie 1536 Hălchiul a fost amendat cu 20 florini pentru uciderea unor români („volachii”). Este prima mențiune documentară a unor români în această localitate. În 1542 Hălchiul este printre primele aşezări din Țara Bârsei care trece la credința evanghelică. Primul pastor din Hălchiu a fost Valentinus Wingolf (Weingelt).

Pe 20 octombrie 1599, Mihai Viteazul intra în Halchiu cu o armată de 25.000 oameni, incendiaza aşezarea şi atacă cetatea în care se refugiaseră locuitorii, de şase ori fără succes. După o luna se reîntoarce fulgerator şi cucereşte cetatea după primul atac. După un an, oraşul este ars din nou de către trupele lui Mihai. În perioada următoare (1603-1604) foametea stăpâneşte aşezarea, mulți hrănindu-se cu rădăcini şi cadavre ,în lipsa animalelor, înjugându-se câte opt la plug.

Obiective turistice in Halchiu

Ansamblul Bisericii "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" - datat din sec. XVIII-XIX, Halchiu

Biserica "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" - 1791, Halchiu

Zid de incintă - sec. XIX, Halchiu

Primarie - 1848, Halchiu

Biserica evanghelică - 1807, Halchiu

Biserica din lemn "Sfântul Dumitru" - 1889, Satu Nou

Ansamblul bisericii evanghelice - sec. XIV-XVIII, Satu Nou

Biserica evanghelică Satu Nou - sec. XIV-XVIII, Satu Nou

 -Biserica evanghelică a fost construită în secolul al Xlll-lea, apoi refăcută in secolul al XV-lea si in 1807. Se păstrează portalul vestic inițial, prevăzut cu numeroase profile si polipticul cu picturi renascentiste (circa 1530). Biserica adăposteşte cel mai mare altar medieval din Transilvania păstrat pâna în zilele noastre.

 Altarul în stil gotic datează din perioada 1522-1526.

Un puternic cutremur produs pe 28 octombrie 1802 cauzează prăbuşirea navei centrale a bisericii, turnul si corul cu altarul ramânând însa în picioare. În 1817 organistul Michael Roth incendiaza asezarea, fiind distruse circa 270 de gospodarii.