MĂNĂSTIREA TISMANA

         

Înainte de a ajunge la Tismana treci printr-o porțiune muntoasă, plină de brazi, ca o pregătire a sufletului pentru întâlnirea cu mânăstirea. Ajuns aici, ai de urcat circa 50 de metri pe un drum pietruit, pentru a pătrunde pe porțile acesteia. Mânăstire de maici, Tismana este păstorită de ani buni de o stareță aprigă care mai înfruntă turiștii când vor să treacă pragul îmbrăcați necuvenit. Amprenta sa se ghicește peste tot în locul pe care îl păstorește: fiecare lucru este la locul său, atmosfera este una de liniște și pioșenie
Tismana stă de veghe la gura Peșterii Sfântului Nicodim, sub zidurile căreia țâșnește apa ce formează o cascadă care se întinde pe aproape 40 de metri până în râul Tismana. Legenda spune că mânăstirea nu a fost construită din nevoie sau în urma unui sfat al bătrânilor, ci a fost zidită după zeci de ani de căutări ale Sfântului Nicodim. După ce a lăsat Athosul, a plecat din Sfântul Munte la îndemnul Maicii Domnului care i s-a arătat și i-a cerut să îi zidească o mânăstire „lângă cascadă”. Nicodim a construit- o în secolul XIV, aceasta fiind refăcută de domnitorii care au venit pe tronul Țării Românești

         

Adăpost pentru aurul României

Acesta a fost ascuns în peștera Mânăstirii Tismana spre sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. În luna iulie a anului 1944, guvernatorul BNR de atunci a luat măsuri pentru a transporta și depozita aurul BNR la mânăstire, țara fiind împânzită atât de soldați germani, cât și de soldați ai Uniunii Soviectice. Tezaurul a fost ascuns întâi în pivnițele acesteia, urmând să fie amenajat un spațiu în peștera ce aparține de lăcașul sfânt, din cauza evenimentelor de după 23 august 1944 când sovieticii supravegheau aspru întreaga țară. Cunoscută sub numele de Operațiunea „Neptun” sau „Tismana”, misiunea s-a desfășurat cu succes între 14-16 septembrie 1944. Dacă invadatorii ar fi ajuns la aur, străjerii tezaurului erau pregătiți să dinamizete intrarea în peșteră, chiar dacă astfel riscau să pună la pământ și mânăstirea.