La mică distanță de drumul care leagă Câmpulung de Brașov se află cetatea Oratia, ale cărei ruine se profilează și astăzi pe dealul care-i dă numele și care domina tot bazinul Văii Dâmboviței, cu ieșire spre Brașov, pe Dealul Sasului. Cetatea este amintită în diverse documente drept punct vamal în afacerile comerciale dintre Țara Românească și Brașov. Într-adevăr, zidurile ei beneficiau de o poziționare extraordinară, înconjurate fiind de crestele munților, deasupra unui lung perete de stânci, la buza unei prăpastii amețitoare. Jos, departe, ca într-o căldare, se zăresc casele din satul Podu Dâmboviței. Pe o latură a cetățuiei, o adâncitură a terenului care arată ca un șanț, astăzi acoperit de vegetație, îți sugerează că pe aici trecea vechiul drum dintre Transilvania și Muntenia. Cetatea Oratia este situată la 6 km nord de Rucăr, în satul Podu Dâmboviței și la 2 km de râul Dâmbovița. Cetatea, din alte surse, ar fi fost construită în anul 1212, de către cavalerii teutoni, la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Acesta le-a cerut cavalerilor teutoni, care se retrăgeau spre vestul Europei, după luptele purtate în locurile sfinte, să participe la apărarea hotarelor Țării Bârsei împotriva năvălirilor triburilor migratoare ale cumanilor. În acest scop, le-ar fi acordat dreptul de a ridica în zonă cetăți și orașe. Teutonii au căutat să-și extindă stăpânirea și peste Carpați, zidind astfel cetatea Oratia, puternic post de pază al trecătorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu