Ansamblul Rupestru de la Aluniş

               

             
Biserica din satul Aluniş, funcţionează de peste 700 de ani. Se spune că a fost săpată în piatră pe la 1274-1275 de către doi ciobani, Vlad şi Simeon. Legenda spune că unul dintre cei doi ciobani a avut un vis în care a fost îndemnat să sape în piatră unde se află azi biserica de la Aluniş pentru că acolo va găsi o icoană. Acesta ar fi găsit icoana şi apoi cu ajutorul celuilalt cioban ar fi săpat biserica. Chiar dacă avem de a face doar cu o poveste este cert că pe la 1351 biserica exista şi funcţiona drept schit de călugări, deşi cercetările specialiştilor indică posibiliatea apariţiei acestui ansamblu în secolul IV. Până în 1871 situaţia a rămas neschimbată, de atunci însă aceasta este biserica satului Aluniş purtând hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul".



        

Toate aşezările sunt încadrate în lista monumentelor istorice în clasa A de importanţă , povestea celor mai multe dintre ele este complet necunoscută ,unele dintre ele ascund amănunte încă necunoscute despre vechile civilizaţii. Din punct de vedere istoric, fiecare schit care compune ansamblul este un reper al unei perioade îndelungate, unele datând din secolul al VI-lea î.Hr., altele din perioada creştină sau din creştinismul timpuriu.

                 

DUMBRĂVENI

               

Localitatea este atestată în anul 1332 ca Ebesfalva cu o istorie zbuciumată,  astăzi pot fi admirate cele două construcții mari rămase drept mărturie perioadelor apuse: castelul și biserica. Ibașfalau, cum o denumeau românii adăpostește castelul Apafi, denumit după Principele Transilvaniei Apafi Mihály I., care a stat mult în castelul construit în anul 1552. Atunci castelul era o adevărată fortificație cu zid înalt de piatră, cu bastioane, cu șanț de apărare umplut cu apă, iar pe partea cealaltă un lac întins, căruia astăzi, nici urma nu i se vede. După dispariția familiei Apafi întreaga moșie a ajuns în proprietatea trezoreriei, de unde în proprietatea armenilor acceptați pe aceste meleaguri chiar de Apafi. Catedrala Armenească, este dovada bunăstării armenilor cu simț comercial dezvoltat. A fost construită între anii 1766-1783, în stil baroc și neoclasic. Edificiul monumental are un interior impresionant, ornat, cu altare și orgă.

                  

Muzeul Chihlimbarului de la Colți

   

Muzeul este unicat în Europa , a fost construit de locuitorii comunei  în anul 1973 , cuprinde o colecție de chihlimbar, dar și colecții de flori de mină, roci, fosile și pietre semiprețioase, precum și documente privind exploatarea chihlimbarului în zona Carpaților de Curbură.

            

Chihlimbarul este o piatră formată prin fosilizarea răşinii unor anumite specii de pin. Este transparentă, cu forme translucide, opace, de nuanţe ce merg de la galben ca mierea la brun-roşcat sau verde-negru. Ambra, cum i se mai spune, se găseşte în mai multe variante, cele mai cunoscute – în zona Mării Baltice şi în Sicilia, în Carpaţii României, Sahalin, Rusia.

Încă din 1902, a fost dovedit ştiinţific, prin lucrarea de doctorat a savantului Gheorghe Munteanu Murgoci, că rumanitul (tipul de chihlimbar specific munţilor Carpaţi de pe teritoriul României) de la Colţi, unic în lume prin culoarea sa neagră, este chihlimbar, nu tămâie, aşa cum au crezut multă vreme cei din zonă. Dintre cele 162 de nuanţe de ambră cunoscute în lume, ambra de culoare negru-verde, cum este cea din Colţi, este cea mai valoroasă.