Istoria locului incepe inca din secolul al XV-lea, cand, in timpul invaziilor otomane, crestinii din zona erau nevoiti sa se ascunda prin munti. Dupa incetarea invaziilor, cand oamenii au putut sa revina linistiti la casele lor, in pestera de langa actualul schit, in care acestia amenajasera o mica bisericuta, a fost infiintat un schit pustnicesc.
La inceputul secolului al XVIII-lea, mai exact, in anul 1723, calugarii care se nevoiau in acest loc au fost alungati de autoritatile politice ale vremii. Pe atunci, generalul romano-catolic Bukow prigonea din rasputeri bisericile si manastirile ortodoxe. Astfel, cei sapte monahi, impreuna cu staretul Manaila, au intrat in adancul padurii si nu au mai iesit niciodata, pustnicind in locuri nestiute de nimeni. Mai apoi, pestera si schitul au fost incendiate, insa credinciosii din zona au pastrat in amintire vechiul locas de cult.
Pentru o vreme, in aceasta pestera s-a nevoit parintele Ioanichie Moroi, nascut in Zarnesti si ajuns egumen renumit in Manastirea Sihastria. Acesta a dorit sa ridice o noua bisericuta, langa pestera, insa, datorita politicii din acea vreme, nu a reusit.
Mai inainte de a adormi n Domnul, parintele Ioanichie i-a spus parintelui Cleopa Ilie: "Cleopa, te rog frumos, sa nu cumva sa mori fara sa faci o bisericuta la Coltul Chiliilor!" Astfel, din dragoste fata de duhovnicul sau, nascut in Zarnesti, in anul 1975, parintele Cleopa Ilie a venit in Zarnesti, insa, din pricina inundatiilor, nu a ajuns la aceasta pestera. Neajungand la pestera, parintele a lasat lui Ioan Bancila, un credincios de seama din Zarnesti, planul unei bisericute, asemanatoare celei din cimitirul de la Manastirea Sihastria.
Schitul avea sa fie infiintat insa de alt monah, si acesta iubitor de liniste. Inca din primii ani de calugarie, petrecuti in Manastirea Crisan, aflata in Muntii Apuseni, monahul Ioanichie Cututiu si-a dorit sa se retraga in locurile linistite din Muntii Piatra Craiului. Dupa o vreme, in urma unei intalniri, parintele Cleopa i-a vorbit acestuia despre faptul ca acolo, intr-o stanca aflata pe inaltimi, exista o pestera in care se afla o bisericuta straveche, unde se nevoise candva, in schimnicie si rugaciune, marele duhovnic Ioanichie Moroi. In cele din urma, batranul duhovnic l-a binecuvantat pe tanarul monah, zicandu-i: "Du-te, copile, du-te acolo unde eu n-am ajuns. Locul e sfant si se numeste Coltul Chiliilor."
In primavara anului 2001, dupa ce parintele Cleopa a trecut la cele vesnice, monahul Ioanichie a pornit in cautarea pesterii despre care ii spusese duhovnicul. Ajungand in Zarnesti pe inserate, monahul a tras la o casa de credinciosi, unde traiau cateva batrane care iubeau mult pestera din munte. A doua zi, monahul a urcat la pestera, insotit de cativa credinciosi din sat, dupa care s-a intors la manastirea sa de metanie.
Dupa o vreme, staretul manastirii din Apuseni a inceput sa primeasca scrisori de la credinciosii din Zarnesti, care ii cereau sa-l trimita la ei pe monahul Ioanichie, sa le faca manastire, in poiana de langa pestera. Afland, monahul s-a temut de greaua misiune, avand pe atunci abia 24 de ani. Duhovnicul sau, un ucenic de-al parintelui Cleopa, i-a spus insa ca, daca oamenii vor veni hotarati la poarta manastirii si il vor cere, va trebui sa plece cu ei, caci este de la Domnul. In mai putin de o saptamana, un grup insemnat de credinciosi din Zarnesti s-au prezentat in Manastirea Crisan, intreband de monahul Ioanichie. Astfel, in ziua de 26 iulie 2001, monahul Ioanichie a plecat spre Coltul Chiliilor.
Construirea primei chilii a avut loc in anul 2001. Mai apoi, langa corpul de chilii, s-a pus piatra de temelie pentru ridicarea unei biserici. Aceasta din urma a fost sfintita in anul 2009.
revenire cu drag noembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu