OCNA SIBIULUI

         

 Staţiunea turistică permanentă Ocna Sibiului este situată la 17 km distanţă de Sibiu, dispune de numeroase lacuri saline, unele dintre ele declarate monumente ale naturii.Aşezată în partea de nord a Depresiunii Sibiului, la altitudinea de 408 metri, într-o regiune înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de stejar, Ocna Sibiului are adânci rădăcini în istorie.      

La Ocna Sibiului sunt 15 lacuri naturale, dintre care lacurile Brâncoveanu, Lacul Roșu și Negru sunt cele mai sărate din Europa, având o salinitate de 415 gr./litru de sare, Lacul Avram Iancu, cel mai adânc lac sărat de ocna din Romania, 130 m, iar Lacul fără Fund e declarat monument al naturii prin fenomenul sau unic de heliotermie. Microorganismele aflate în lacuri numite artemia salină formeaza într-o uimitoare formă nămolul supropelic fosil indicat pentru bolile aparatului locomotor, dar mai ales pentru tratarea reumatismului. 
În inima întregului ansamblu salin de al Ocna Sibiului se situeaza Complexul Balnear cu cele trei lacuri și izvoare - Horia, Cloșca si Crișan - de notorietate națională și internațională 
Stațiunea Ocna Sibiului are și istorie, aici putându-se admira Biserica Brâncoveanu, Biserica Cetate, dar și posibilitatea de drumeții și pescuit. Toate acestea vă așteaptă pe tot parcursul anului. 

                

revenire 2020

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

             

Oată, a observat egumenul Sihăstriei, Varsanufie, stoluri de păsări ducând către Sihla firimituri în cioc. Deci cugetând în sine că trăieşte acolo vreun sihastru sfânt, a trimis doi fraţi să vadă unde se opresc acele păsări. Astfel mergând ei, i-a cuprins noaptea şi, rătăcind prin pădure, se rugau şi aşteptau să se facă ziuă. Apoi, observând înaintea lor o rază de lumină ce se ridica la cer, s-au apropiat şi au văzut o femeie luminată la chip, înălţată de la pământ şi rugându-se cu mâinile în sus. Era Sfânta Teodora.

‒ Mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai ascultat!, a zis Fericita.

Apoi a adăugat către cei doi fraţi:

‒ Nu vă temeţi, fraţilor, căci sunt o smerită roabă a lui Hristos! Dar mai întâi aruncaţi-mi o haină să mă îmbrac, că sunt cu trupul gol! 

Apoi, chemându-i, le-a spus viaţa şi sfârşitul ei apropiat şi le-a poruncit, zicând: 

‒ Coborâţi la schit şi spuneţi egumenului să trimită pe duhovnicul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul şi Sângele lui Hristos. 

‒ Cum să ajungem la schit noaptea, au răspuns fraţii, căci nu cunoaştem drumul? 

‒ Mergeţi după lumina care se vede înaintea voastră şi numaidecât veţi ajunge!

Auzind egumenul de Sfânta Teodora, în zorii zilei a trimis la Sihla pe duhovnicul Antonie cu ierodiaconul şi cu cei doi fraţi şi au aflat pe Sfânta Teodora la rugăciune pe cetină de brad dinaintea peşterii. Deci, mai întâi cuvioasa şi-a mărturisit taina vieţii ei şi a primit dezlegare de la duhovnic. Apoi a rostit Crezul, a primit dumnezeieştile Taine şi, cerând binecuvântare de la preot, a zis: 

‒ Slavă Ţie, Doamne, pentru toate! În clipa aceea, Sfânta Teodora şi-a dat fericitul ei suflet în braţele lui Hristos, iar trupul ei purtător de bună mireasmă a fost prohodit şi aşezat cu cinste de părinţi în peştera în care s-a nevoit.

Vestea despre viaţa şi mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a răspândit repede în toate mănăstirile şi satele din Moldova şi chiar dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la moaştele ei din peşteră călugări şi credincioşi de prin sate şi mai ales cei bolnavi, şi se vindecau de suferinţă. Căci trupul ei preamărit cu neputrezirea era izvorâtor de bună mireasmă şi făcea minuni. Unii sărutau sfintele ei moaşte, alţii îşi atingeau bolnavii de sicriu, iar alţii se spălau cu apă din fântâna ei şi primeau ajutor şi mângâiere.

Sfântul trup al Cuvioasei Teodora de la Sihla, numită şi „Pământeana”, a stat la Sihla în peşteră peste o sută de ani, bucurându-se de o profundă venerare, mai mult decât toţi ceilalţi sfinţi români. De la adormirea ei până astăzi, anual, merg în pelerinaj la Schitul Sihla mii de credincioşi şi-i cer ajutorul.

Prin anii 1830-1835, moaştele Sfintei Teodora au intrat în posesia familiei Sturza, care le-a aşezat în sicriu de argint şi le-a dus în biserica din satul Miclăuşeni (Iaşi). Iar în anul 1856 au fost dăruite Mănăstirii Pecersca din Kiev, în schimbul unor veşminte de fir şi depuse în catacombele ei, unde se află şi astăzi, cu numele „Sfânta Teodora din Carpaţi”, iar în ruseşte Sveti Teodora Carpatina. Sufletul ei însă se roagă neîncetat înaintea Preasfintei Treimi pentru noi şi pentru toată lumea.

Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura 

Mănăstirea Sihăstria, pp. 235-237)

Bisericuța dintr-un brad 

SIBIU - Hermannstadt

               

Prezentul şi trecutul se îmbină armonios în judeţul Sibiu: diversitate etnică şi confesională, abundenţă de stiluri arhitecturale, viață culturală bogată, înrădăcinate în secole de istorie şi influenţate de rafinamentul şi eleganţa vieneză. Toate acestea, alături de varietatea reliefului de la poalele Carpaților conturează imaginea de mozaic a destinaţiei ce vă aşteaptă să o descoperiţi.

Satul Cristian 

Mănăstirea Orlat 

Mănăstirea Orlat se află în apropiere de Sibiu, la 5 km. de Săcel. Maica Dionisia este stareța Mănastirii Orlat , maica Paisia egumena, iar Prea Cuviosul Sofian este duhovnicul Sfintei Mănăstiri Orlat.Ea face parte din categoria mănastirilor înființate după 1989, piatra de temelie fiind sfințita în 1993. A fost ridicată pe proprietatea monahului Macarie Agachi, fiind inițial schit de călugări. Lucrarile de construcție s-au încheiat în 2000. Mănăstirea Orlat a fost sfințită în 2001.