Singura mărturie despre prima biserica din lemn de la Sihla se află într-un pomelnic ctitoricesc săpat în piatră, ce ne transmite că a fost ctitorită de familia Cantacuzino în anul 1741, cu hramul "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul".
Aceasta a dainuit până în anul 1813, când arhimanditul Benedict, starețul de atunci al Mănăstirilor Neamț si Secu, a reînnoit-o din temelie de piatră și pereți de bârne de lemn, în stilul clasic al bisericilor moldovenești, în formă de cruce cu o singură turlă deasupra naosului, cu interiorul împarțit în altar, naos și pridvor, împodobită cu o catapeteasma veche, sculptată în lemn de tei, poleită cu aur, cu icoane pictate de meșteri diferiți.
Aici și-a petrecut viața pustnicească și Cuvioasa Teodora, marea sfântă a Sihlei. Pe prispa îngustă a unei stânci, la adapostul primitor al unui bloc de piatră, se află doua chilii de lemn, din secolul al XIX-lea, și o bisericuță din lemn de brad, lungă doar de câțiva pași
Construită de "Dumnealui aga Ioaniță Pascanul Cantacuzino, precum sa și găsit scris într-o Sfântă Evanghelie.. la leat 1763.", cu hramul Schimbarea la față, biserica "dintr-un brad" se păstrează in stare aproape inițiala.
Lucrată în formă de corabie din bârne de lemn, biserica este captușită în exterior cu scândură și acoperită cu sită. Interiorul, puțin luminat și foarte simplu, mai păstrează însă, prin intimitatea sa, atmosfera unei epoci de demult.
Catapeteasma, aproape în miniatură, a fost pictată în ulei, probabil în secolul al XVIII-lea. De aici, pe praguri de pietre scobite de pași omenești, se coboară în Schitul Sihla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu